*versiunea în limba română este disponibilă la sfarșitul versiunii în limba engleză
Two years ago, the cervical problems I had, got worst and I was diagnosed with cervical hernia, two herniated discs. The problem in theory, can be addressed with surgery but doctors don’t usually encourage the procedure. So I need to take care of myself as this is not getting any better.
In the good days I live with chronic pain. In the worst days I need a cervical collar. Because of the pain I involuntarily keep my shoulders slightly up, and for this reason I have muscle contractions which causes other pain… a vicious circle.
The medical recommendation is to take painkillers and anti-inflammatory pills when needed and to start physiotherapy, swimming or yoga.
Physiotherapy didn’t work for me (maybe I didn’t find the right therapist ❓ ). Since two years ago I didn’t know how to swim, I was left with yoga.
Of course I didn’t go home and start yoga. I took some time to pity myself and to be in denial… 
Until being confronted with this injury, one that sometimes conditions my mobility, I was an active person with 7 years of professional volleyball and with a constant practice of different types of sports and exercises. When you are used with an active lifestyle, the moment when you are told how many things you are not allowed to do anymore, this diagnostic has also a mental impact. Even though I was one of the happy cases not going into surgery, I still had troubles managing this emotionally.
When I managed to snap out of it, I started browsing the “holy” internet in search for something for dummies, about yoga.
No, I did not considered going to public yoga classes. I wanted to “fix” myself at home as I usually do 🙂
I suppose I had the beginner’s luck, because I quickly found Yoga with Adriene on YouTube, a channel I’ll tell you more about in another article. What is important is that two years later, the same Adriene is my virtual yoga teacher.
Although the exercises I was doing were apparently pretty basic, the whole process was extremely frustrating because everything I was doing was causing me pain. I couldn’t understand how these exercises would improve my situation. My frustration came from the fact that I was looking at yoga as a physical exercise that should solve my problem.
I was indeed practicing Hatha yoga which is focused on body exercises and breath, but not exclusively.
The guidance of the yoga teacher to adjust the pose for my personal need was just a confirmation on how far away I’m from doing the “right thing”, but I didn’t knew at that time that I was wrong and that I was on the right path. Being a perfectionist, the whole practice was physically and mentally a burden. I felt like I was in a tunnel so long that I couldn’t see the light at the end of it.
For around 2 or 3 months I tried different sessions of 20-30-40 minutes of yoga for back pain, yoga for good sleep, yoga for stress etc. but nothing made me come back every day.
Things changed in January when Adriene launched a 30 days yoga program with a new video made available every day. This time, being perfectionist helped me being consistent and coming back (almost) every day on my mat. In contrast to my incapacity of controlling the pain, being able to come back for the “training” was giving me the feeling that I was again in control. And this is how you form a habit 🙂
If at the beginning my presence on the mat was due to my ambition “to do something”, I was then surprised to see the evolution. Not only that I felt physically better after each yoga session, but using the breathing exercises and becoming more aware of the advice coming from the yoga teacher, the anxiety I felt each time I was thinking about my physical limitations, slowly diminished. And then, each day I wanted to come back to yoga.
And my situation started to improve, the pain diminished and my mental state improved. I currently practice about 40 minutes of Hatha yoga 5-6 days out of 7, and I’m trying to meditate.
In the two years since I started, I regressed a few times, going back on pain killers and not being able to come back to my daily practice. But this is where yoga comes in! In the worst days when even moving my hands makes the pain worst, I go back to the yoga mat to do NOTHING. I just sit on the mat and the breathing exercises remind me that this is a temporary state and that after every storm the sun will shine again.
That’s what it’s all about in yoga. About understanding our limits, accepting and understanding them and about the patience to grow. 🙏
If you want to have an idea about different types of yoga and where Hatha yoga falls, you can read the article What is Yoga? / Ce este Yoga?
____________________
Acum doi ani problemele cervicale cu care mă confruntam s-au agravat și am fost diagnostică cu hernie cervicală, două discuri deplasate. Problema este teoretic reparabilă chirurgical dar medicii nu încurajează procedura. Așa că se aplică expresia “cum te păstrezi așa te ai”.
În “zilele bune” trăiesc cu durere cronică. În zilele cele mai rele ajung să port guler cervical. Din cauza durerii stau involuntar cu umerii ușor ridicați, motiv pentru care se formează contracturi musculare care cauzează altă durere… un cerc vicios.
Recomandarea medicală a fost de a trata durerea mediamentos ori de câte ori trec prin episoade dureroase și recuperare fizică prin kinetoterapie, înot sau yoga.
Kinetoterapia nu a funcționat pentru mine (poate nu am întâlnit eu kinetoterapeutul potrivit ❓ ). Cum acum doi ani nu știam să înot, mi-a rămas yoga.
Bineînteles că nu m-am dus acasă să mă apuc de yoga. Mi-am luat timp să-mi plang de milă și să neg situația în care mă aflu…
Până să mă confrunt cu o astfel de afecțiune serioasă care îmi condiționează mobilitatea, am fost o persoană peste medie de activă cu 7 ani de volei de performanță și apoi cu o practică constantă de sport sub diferite forme. Când ești obișnuit să ai un stil de viață activ, în momentul în care ți se spune câte lucruri nu mai ai voie să faci, diagnosticul fizic te afectează și psihic. În ciuda faptului că sunt un caz fericit care nu a ajuns pe masa de operație, tot nu am reușit să gestionez emoțional prea bine problema.
Când am reușit să mă mobilizez, am intrat pe “sfântul” internet căutand ceva pentru începătorul absolut, despre yoga.
Nu, nu am luat în calcul ideea de a mă duce la clase de yoga. Voiam să mă repar eu acasă cum fac de obicei 🙂
Presupun că am avut norocul începătorului pentru că am dat destul de repede pe Youtube de Yoga with Adriene, un canal despre care o să vă povestesc într-un alt articol. Ceea ce este important este că doi ani mai târziu, aceeași Adriene îmi este profesor virtual de yoga.
Deși exercițiile pe care le executam erau simple în aparență, tot procesul era extrem de frustrant pentru că tot ce făceam îmi cauza durere. Nu puteam să înțeleg cum mi se pot recomanda astfel de exerciții cu scopul de a-mi îmbunătăți starea. Frustrarea mea venea din faptul că priveam yoga ca pe niște exerciții fizice care ar trebui să îmi rezolve problema.
Într-adevăr abordam Hatha yoga care se axează pe partea de exerciții fizice și respirație, dar nu exclusiv.
Îndemnul profesorului de yoga de a adapta pozițiile pentru nevoile personale nu făceau decât să-mi confirme cât de departe sunt de a face lucrurile “cum trebuie”, dar nu știam la vremea aceea că sunt pe calea cea bună. Fiind o persoană perfecționistă, toată practica mi se părea și fizic și psihic un chin. Mă simțeam ca într-un tunel atât de lung că nici nu se vedea lumina de la capătul lui.
Timp de 2-3 luni am încercat diferite sesiuni de 20-30-40 de minute de yoga pentru dureri de spate, yoga pentru un somn liniștit, yoga pentru stres etc. dar fără să mă determine în vreun fel să revin zi de zi.
Lucrurile s-au schimbat în ianuarie când Adriene a lansat un program de 30 de zile de yoga cu un nou video publicat în fiecare zi. De data aceasta, perfecționismul m-a ajutat să mă țin (aproape) cu sfințenie de fiecare zi de yoga. Spre deosebire de incapacitatea mea de a controla durerea, prezența mea în fiecare zi, pentru a mai “bifa” un “antrenament” îmi dădea senzația că în sfârșit aș recăpăta controlul asupra situației mele. Și uite așa se formează un obicei 🙂
Dacă la început prezența mea zilnică pe saltea era determinată de ambiția de a “face ceva concret”, ulterior am fost surprinsă să observ evoluția. Nu numai că mă simțeam mai bine fizic după sesiunea de yoga, dar prin exerciții de respirație și reflectând mai mult asupra sfaturilor profesorului de yoga, s-a diminuat anxietatea pe care o simțeam ori de cate ori mă gândeam la limitările fizice și am început să simt nevoia de a mă întoarce la yoga.
Și lucrurile au început să se îmbunătățescă, durerea s-a diminuat și starea mea psihică s-a îmbunătățit. În prezent practic aproximativ 40 de minute de Hatha yoga cam 5-6 zile din 7, și încerc pe cât posibil să meditez din când în când.
În cei doi ani de zile am regresat de câteva ori revenind la tratamentul medicamentos și fiind în imposibilitatea de a mai reveni la practica mea zilnică pentru o perioadă. Aici intervine cu adevarat yoga! În zilele proaste, când până și mișcarea mâinilor îmi agravează durerea, mă întorc la salteaua de yoga și fac NIMIC. Doar stau pe saltea, iar exercițiile de respirație îmi reamintesc că starea respectivă este una trecătoare și după furtună iese întotdeauna soarele.
Despre asta e vorba în yoga. Despre înțelegerea limitelor, despre acceptarea și înțelegerea lor și despre răbdarea de a evolua. 🙏
Dacă vrei să îți faci o părere despre diferite tipuri de yoga și unde se încadrează Hatha yoga, poți să citești articolul What is Yoga? / Ce este Yoga?
Dragonflying 